Legea terapiilor alternative
Legea 118 din 2007
PARLAMENTUL ROMANIEI CAMERA DEPUTATILOR SENATUL
LEGE privind organizarea si functionarea activitatilor si practicilor de medicina complementara/alternativa
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. Prezenta lege are drept scop reglementarea activitatilor si practicilor de medicina complementara/alternativa care vizeaza prevenirea îmbolnavirilor, promovarea sanatatii, vindecarea bolilor si optimizarea din punct de vedere biopsihosocial si spiritual a fiintei umane.
Art. 2. In sensul prezentei legi, medicina complementara si/sau alternativa cuprinde acele practici de îngrijiri de sanatate care nu sunt integrate în sistemul principal al serviciilor medicale de sanatate si sunt folosite ca terapii adjuvante sau pot înlocui terapiile clasice. Practicile si activitatile de medicina complementara/alternativa au la baza teoriile, credintele si experienta diferitelor culturi nationale folosite pentru prevenirea, diagnosticul si tratamentul bolilor somatice si psihice.
Art. 3. (1) Domeniul medicinei complementare/alternative cuprinde practici si terapii naturiste, biologice, de nutritie, terapii manuale, bioelectromagnetice si energetice.
(2) Principalele domenii de practica ale medicinei complementare/alternative recunoscute pe plan mondial sunt prezentate în anexa care face parte integranta din prezenta lege. Alte domenii de practica în medicina complementara/alternativa pot fi stabilite prin ordin al ministrului sanatatii publice. Pentru fiecare din aceste domenii se vor crea de catre asociatiile din fiecare domeniu, în cazul în care nu exista deja, standarde ocupationale care se revizuiesc periodic si se aproba conform reglementarilor legale în vigoare.
CAPITOLUL II
Dreptul de practica si organizarea activitatilor de medicina complementara/alternativa
Art. 4. (1) Activitatile si practicile de medicina complementara/alternativa pot fi exercitate de urmatoarele categorii profesionale, în conditiile prevazute de lege:
a) medici, medici dentisti si farmacisti;
b) psihologi;
c) absolventi ai altor institutii de învatamânt superior.
(2) Pentru a deveni practicieni de medicina complementara/alternativa, persoanele prevazute la alin. (1) sunt obligate sa posede autorizatia de libera practica eliberata conform legii de catre Ministerul Sanatatii Publice cu avizul Centrului National de Perfectionare în Domeniul Sanitar.
Art. 5. Autorizatia de libera practica de medicina complementara/alternativa se elibereaza pe baza urmatoarelor acte:
a) diploma eliberata de institutia de învatamânt superior sau atestatul ori certificatul de pregatire specifica în domeniu;
b) certificat de cazier judiciar;
c) certificat de sanatate;
d) avizul Ordinului Practicienilor de Medicina Complementara/Alternativa.
Art. 6. (1) In vederea exercitarii medicinei complementare/alternative, practicianul de medicina complementara/alternativa adera la Ordinul Practicienilor de Medicina Complementara/Alternativa.
(2) Ordinul Practicienilor de Medicina Complementara/Alternativa se organizeaza si functioneaza ca organizatie profesionala, neguvernamentala, apolitica, având ca obiect de activitate controlul si supravegherea exercitarii profesiei de practician de medicina complementara/alternativa.
(3) Ordinul Practicienilor de Medicina Complementara/Alternativa se organizeaza si functioneaza la nivel teritorial si national.
(4) Regulamentul de organizare si functionare al Ordinului Practicienilor de Medicina Complementara/Alternativa se aproba prin ordin al ministrului sanatatii publice.
(5) Autorizatia de libera practica a practicienilor de medicina complementara/alternativa se reînnoieste obligatoriu la interval de 3 ani de catre Ministerul Sanatatii Publice cu avizul Centrului National de Perfectionare în Domeniul Sanitar.
Art. 7. Practicarea acupuncturii, a homeopatiei, a apiterapiei, a fitoterapiei, a chiropracticii si a osteopatiei, a medicinei traditionale orientale este permisa numai medicilor, medicilor dentisti sau, dupa caz, farmacistilor si este reglementata de Ministerul Sanatatii Publice, prin norme.
Art. 8. Practicianul de medicina complementara/alternativa care nu poseda diploma de medic, medic dentist sau, dupa caz, farmacist sau care nu a obtinut autorizatie de libera practica în domeniul respectiv este obligat sa efectueze o pregatire specifica de scurta durata recunoscuta de Ministerul Sanatatii Publice, corespunzator standardelor ocupationale aprobate prin reglementarile legale în vigoare.
Art. 9. (1) Practicianul de medicina complementara/alternativa care nu este medic, medic dentist sau, dupa caz, famacist nu poate exercita anumite activitati si practici medicale stabilite de catre Ministerul Sanatatii Publice si Colegiul Medicilor din România si nu poate folosi titlurile de doctor, medic, medic dentist sau, dupa caz, farmacist.
(2) Medicii, medicii dentisti sau, dupa caz, farmacistii practicieni de medicina complementara/alternativa cu autorizatie de libera practica eliberata de Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentisti din România sau Colegiul Farmacistilor din România pentru un anumit domeniu, pot trata anumite afectiuni corespunzatoare domeniului respectiv si pot prescrie anumite medicamente/tratamente complementare si/sau alternative conform metodologiei stabilite de catre Ministerul Sanatatii Publice potrivit reglementarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii.
(3) Practicienii autorizati în domeniul medicinei complementare/ alternative care nu sunt medici, medici dentisti sau, dupa caz, farmacisti pot interveni, dupa caz, în completarea si/sau continuarea terapiilor medicale, conform unor reguli precise de procedura numai cu acordul scris al pacientului, la recomandarea scrisa a unui medic.
Art. 10. Practicianul de medicina complementara/alternativa are dreptul sa foloseasca numai cunostintele, mijloacele si metodele pentru care este autorizat si atestat, conform standardului ocupational aprobat din domeniul respectiv.
Art. 11. (1) Tehnicile si practicile de medicina complementara/alternativa se desfasoara în cabinete de terapie complementara/alternativa organizate conform legii ca societati comerciale sau activitati independente desfasurate de persoane fizice, cu acest obiect de activitate.
(2) Medicii, medicii dentisti sau, dupa caz, farmacistii practicieni de medicina complementara/alternativa îsi pot organiza cabinete medicale conform legii.
(3) Denumirea de „centru de îngrijiri de sanatate” nu poate fi utilizata daca nu exista cel putin un angajat medic sau asistent medical.
Art. 12. Practicarea medicinei complementare/alternative este permisa si în anumite institutii medicale alaturi de medicina clasica, alopata, pe baza normelor elaborate de Ministerul Sanatatii Publice si Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentisti din România si Colegiul Farmacistilor din România.
Art. 13. Practicianul de medicina complementara/alternativa este obligat sa tina evidenta pacientilor tratati, a metodelor si a mijloacelor de tratament folosite pentru fiecare caz.
Art. 14. (1) Prepararea, producerea si distributia remediilor folosite de medicina complementara/alternativa este strict reglementata de Ministerul Sanatatii Publice.
(2) Autorizatia pentru producerea si distributia remediilor se elibereaza de catre Ministerul Sanatatii Publice.
Art. 15. Vânzarea produselor homeopatice, a medicatiei complementare/alternative si a altor remedii se face în unitatile farmaceutice autorizate de Ministerul Sanatatii Publice si în magazine autorizate corespunzator normelor legale.
CAPITOLUL III
Drepturile si accesul pacientilor la terapii si practici de medicina complementara/alternativa
Art. 16. -Toate persoanele au acces liber la tratamente si practici de medicina complementara/alternativa, reglementate conform legii.
Art. 17. Persoanele care se adreseaza unui practician de medicina complementara/alternativa beneficiaza de tratament de medicina complementara/alternativa numai dupa exprimarea, în scris, a acordului de vointa.
Art. 18. (1) Persoanele care se adreseaza unui practician de medicina complementara/alternativa beneficiaza de confidentialitatea datelor privind starea de sanatate.
(2) Persoanele prevazute la alin.(1) trebuie sa primeasca informatii scrise, accesibile si usor de înteles, pentru a cunoaste beneficiile si riscurile la care se expune.
Art. 19. Practicile si procedurile de care beneficiaza persoanele tratate de medicii, medicii dentisti sau, dupa caz, farmacistii practicieni de medicina complementara/alternativa sau de practicienii autorizati în domeniul medicinei complementare/alternative sunt stabilite de Ministerul Sanatatii Publice si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, prevazute în Contractul cadru si sunt decontate din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.
CAPITOLUL IV
Organizatii profesionale ale practicienilor de medicina complementara/alternativa si controlul exercitarii activitatilor
Art. 20. In cadrul Ordinului Practicienilor de Medicina Complementara/Alternativa functioneaza comisii de specialitate pentru fiecare domeniu de practica de medicina complementara/alternativa, care au obligatia sa reglementeze activitatea profesionala a practicienilor din fiecare domeniu specific.
Art. 21. (1) Ordinul Practicienilor de Medicina Complementara/Alternativa este obligat sa elaboreze Codul de Etica Profesionala, cu sprijinul comisiilor de specialitate.
(2) Codul de Etica Profesionala cuprinde drepturile de practica, sanctiunile disciplinare pentru incompetenta profesionala, restrictii de practica în caz de incompatibilitate sau de afectare a sanatatii pacientului.
Art. 22. Evidenta practicienilor de medicina complementara/alternativa se tine în Registrul Unic al Practicienilor de Medicina Complementara/Alternativa care se pastreaza la sediul Ordinului Practicienilor de Medicina Complementara/Alternativa si se comunica obligatoriu Centrului National de Perfectionare în Domeniul Sanitar.
Art. 23. Ministerul Sanatatii Publice, Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentisti din România si Colegiul Farmacistilor din România stabilesc, cu consultarea Ordinului
Practicienilor de Medicina Complementara/Alternativa curriculum de studii pentru institutiile care pregatesc practicieni de medicina complementara/alternativa pentru a garanta nivelul de calificare.
Art. 24. (1) Ministerul Sanatatii Publice înfiinteaza, în cadrul Centrului National de Perfectionare din Domeniul Sanitar, Departamentul de medicina complementara/alternativa care îndruma si
controleaza activitatile în domeniu, inclusiv pregatirea profesionala a practicienilor de medicina complementara/alternativa.
(2) Departamentul de medicina complementara/alternativa acrediteaza furnizorii si programele de formare profesionala pentru practicienii de medicina complementara/alternativa.
CAPITOLUL V
Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 25. Incalcarea prevederilor prezentei legi, inclusiv culpa profesionala, atrage raspunderea patrimoniala, disciplinara, civila, contraventionala sau penala, dupa caz.
Art. 26. In aplicarea prezentei legi Ministerul Sanatatii Publice emite norme metodologice, în termen de un an de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 27. In termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a normelor metodologice prevazute la art. 26, toti practicienii de medicina complementara/alternativa care desfasoara sub orice forma activitati si practici de medicina complementara/alternativa vor fi supusi procedurilor de autorizare prevazute de prezenta lege.
Art. 28. Prezenta lege intra în vigoare la 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 29. La data intrarii în vigoare a prezentei legi orice dispozitii contrare se abroga.
Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicata.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
Bogdan Olteanu
PRESEDINTELE SENATULUI
Nicolae Vacaroiu
ANEXA
DOMENII de practica în medicina complementara/alternativa
Practici farmacologice si biologice
Agenti antioxidanti
Apiterapie
Terapii pentru cresterea imunitatii
Terapii metabolice
Agenti oxidanti (ozon, hidrogen, peroxid)
Argiloterapie
Practici herbaliste
Terapie herbala
Algoterapie
Aromaterapie
Oligoterapie
Dieta, nutritie, stil de viata
Schimbarea stilului de viata life style
Terapia Gerson
T. BI GU
Terapie macrobiotica, megavitamine
Vegetarianism
Feng Shui
Suplimente alimentare
Sisteme alternative la practica medicala
Acupunctura
Homeopatie
Qigong medical
Naturopatie
Yoga
Ayurveda
Astrologie medicala
Practici traditionale Su Jok
Medicina traditionala Chineza - TCM
Terapii manuale
Presopunctura
Tehnica Dian Xue
Chiropractica
Osteopatie
Metoda Feldenkrais
Terapie prin masaj tui na
Reflexologie
Rofling
Aplicatii bioelectromagnetice si energetice
Tratamente cu lumina naturala si artificiala
Electroacupunctura
Câmpuri electromagnetice
Stimulare electrica si neuromagnetica
Terapie cu câmp magnetic
Terapie holografica
Spectroscopie
Magnetorezonanta
Reiki
Tehnica radianta
Terapie cu biocâmp
Bioritmologie
Cristaloterapie
Cromoterapie
Acest act a fost publicat in Monitorul Oficial nr. 0305 din 2007 - Actul nr. 118 din 02 Mai 2007
Drepturile pacientului
Legea nr. 46/2003, legea drepturilor pacientului
Capitolul 1 - Dispozitii generale
Art. 1
In sensul prezentei legi:
a) prin pacient se intelege persoana sanatoasa sau bolnava care utilizeaza serviciile de sanatate;
b) prin discriminare se intelege distinctia care se face intre persoane aflate in situatii similare pe baza rasei, sexului, varstei, apartenentei etnice, originii nationale sau sociale, religiei, optiunilor politice sau antipatiei personale;
c) prin ingrijiri de sanatate se intelege serviciile medicale, serviciile comunitare si serviciile conexe actului medical;
d) prin interventie medicala se intelege orice examinare, tratament sau alt act medical in scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare;
e) prin ingrijiri terminale se intelege ingrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile, atunci cand nu mai este posibila imbunatatirea prognozei fatale a starii de boala, precum si ingrijirile acordate in apropierea decesului.
Art. 2
Pacientii au dreptul la ingrijiri medicale de cea mai inalta calitate de care societatea dispune, in conformitate cu resursele umane, financiare si materiale.
Art. 3
Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umana, fara nici o discriminare.
Capitolul 2 - Dreptul pacientului la informatia medicala
Art. 4
Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum si la modul de a le utiliza.
Art. 5
(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identitatii si statutului profesional al furnizorilor de servicii de sanatate.
(2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor si obiceiurilor pe care trebuie sa le respecte pe durata spitalizarii.
Art. 6
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra starii sale de sanatate, a interventiilor medicale propuse, a riscurilor potentiale ale fiecarei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului si nerespectarii recomandarilor medicale, precum si cu privire la date despre diagnostic si prognostic.
Art. 7
Pacientul are dreptul de a decide daca mai doreste sa fie informat in cazul in care informatiile prezentate de catre medic i-ar cauza suferinta.
Art. 8
Informatiile se aduc la cunostinta pacientului intr-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; in cazul in care pacientul nu cunoaste limba romana, informatiile i se aduc la cunostinta in limba materna ori in limba pe care o cunoaste sau, dupa caz, se va cauta o alta forma de comunicare.
Art. 9
Pacientul are dreptul de a cere in mod expres sa nu fie informat si de a alege o alta persoana care sa fie informata in locul sau.
Art. 10
Rudele si prietenii pacientului pot fi informati despre evolutia investigatiilor, diagnostic si tratament, cu acordul pacientului.
Art. 11
Pacientul are dreptul de a cere si de a obtine o alta opinie medicala.
Art. 12
Pacientul are dreptul sa solicite si sa primeasca, la externare, un rezumat scris al investigatiilor, diagnosticului, tratamentului si ingrijirilor acordate pe perioada spitalizarii.
Capitolul 3 - Consimtamantul pacientului privind interventia medicala
Art. 13
Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandu-si, in scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.
Art. 14
Cand pacientul nu isi poate exprima vointa, dar este necesara o interventie medicala de urgenta, personalul medical are dreptul sa deduca acordul pacientului dintr-o exprimare anterioara a vointei acestuia.
Art. 15
In cazul in care pacientul necesita o interventie medicala de urgenta, consimtamantul reprezentantului legal nu mai este necesar.
Art. 16
In cazul in care se cere consimtamantul reprezentantului legal, pacientul trebuie sa fie implicat in procesul de luare a deciziei atat cat permite capacitatea lui de intelegere.
Art. 17
(1) In cazul in care furnizorii de servicii medicale considera ca interventia este in interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuza sa isi dea consimtamantul, decizia este declinata unei comisii de arbitraj de specialitate. (2) Comisia de arbitraj este constituita din 3 medici pentru pacientii internati in spitale si din 2 medici pentru pacientii din ambulator.
Art. 18
Consimtamantul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, pastrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul sau, in vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.
Art. 19
Consimtamantul pacientului este obligatoriu in cazul participarii sale in invatamantul medical clinic si la cercetarea stiintifica. Nu pot fi folosite pentru cercetare stiintifica persoanele care nu sunt capabile sa isi exprime vointa, cu exceptia obtinerii consimtamantului de la reprezentantul legal si daca cercetarea este facuta si in interesul pacientului.
Art. 20
Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat intr-o unitate medicala fara consimtamantul sau, cu exceptia cazurilor in care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului si evitarii suspectarii unei culpe medicale.
Capitolul 4 - Dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata a pacientului
Art. 21
Toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidentiale chiar si dupa decesul acestuia.
Art. 22
Informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai in cazul in care pacientul isi da consimtamantul explicit sau daca legea o cere in mod expres.
Art. 23
In cazul in care informatiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditati, implicati in tratamentul pacientului, acordarea consimtamantului nu mai este obligatorie.
Art. 24
Pacientul are acces la datele medicale personale.
Art. 25
(1) Orice amestec in viata privata, familiala a pacientului este interzis, cu exceptia cazurilor in care aceasta imixtiune influenteaza pozitiv diagnosticul, tratamentul ori ingrijirile acordate si numai cu consimtamantul pacientului.
(2) Sunt considerate exceptii cazurile in care pacientul reprezinta pericol pentru sine sau pentru sanatatea publica.
Capitolul 5 - Drepturile pacientului in domeniul reproducerii
Art. 26
Dreptul femeii la viata prevaleaza in cazul in care sarcina reprezinta un factor de risc major si imediat pentru viata mamei.
Art. 27
Pacientul are dreptul la informatii, educatie si servicii necesare dezvoltarii unei vieti sexuale normale si sanatatii reproducerii, fara nici o discriminare.
Art. 28
(1) Dreptul femeii de a hotari daca sa aiba sau nu copii este garantat, cu exceptia cazului prevazut la art. 26.
(2) Pacientul, prin serviciile de sanatate, are dreptul sa aleaga cele mai sigure metode privind sanatatea reproducerii.
(3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familiala eficiente si lipsite de riscuri.
Capitolul 6 - Drepturile pacientului la tratament si ingrijiri medicale
Art. 29
(1) In cazul in care furnizorii sunt obligati sa recurga la selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile in numar limitat, selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale.
(2) Criteriile medicale privind selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de tratament se elaboreaza de catre Ministerul Sanatatii si Familiei in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi si se aduc la cunostinta publicului.
Art. 30
(1) Interventiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai daca exista conditiile de dotare necesare si personal acreditat.
(2) Se excepteaza de la prevederile alin. (1) cazurile de urgenta aparute in situatii extreme.
Art. 31
Pacientul are dreptul la ingrijiri terminale pentru a putea muri in demnitate.
Art. 32
Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material si de sfaturi pe tot parcursul ingrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, in masura posibilitatilor, mediul de ingrijire si tratament va fi creat cat mai aproape de cel familial.
Art. 33
Pacientul internat are dreptul si la servicii medicale acordate de catre un medic acreditat din afara spitalului.
Art. 34
(1) Personalul medical sau nemedical din unitatile sanitare nu are dreptul sa supuna pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta sa il recompenseze altfel decat prevad reglementarile de plata legale din cadrul unitatii respective.
(2) Pacientul poate oferi angajatilor sau unitatii unde a fost ingrijit plati suplimentare sau donatii, cu respectarea legii.
Art. 35
(1) Pacientul are dreptul la ingrijiri medicale continue pana la ameliorarea starii sale de sanatate sau pana la vindecare.
(2) Continuitatea ingrijirilor se asigura prin colaborarea si parteneriatul dintre diferitele unitati medicale publice si nepublice, spitalicesti si ambulatorii, de specialitate sau de medicina generala, oferite de medici, cadre medii sau de alt personal calificat. Dupa externare pacientii au dreptul la serviciile comunitare disponibile.
Art. 36
Pacientul are dreptul sa beneficieze de asistenta medicala de urgenta, de asistenta stomatologica de urgenta si de servicii farmaceutice, in program continuu.
Capitolul 7 - Sanctiuni
Art. 37
Nerespectarea de catre personalul medico-sanitar a confidentialitatii datelor despre pacient si a confidentialitatii actului medical, precum si a celorlalte drepturi ale pacientului prevazute in prezenta lege atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala, conform prevederilor legale.
Capitolul 8 - Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 38
(1) Autoritatile sanitare dau publicitatii, anual, rapoarte asupra respectarii drepturilor pacientului, in care se compara situatiile din diferite regiuni ale tarii, precum si situatia existenta cu una optima.
(2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligati sa afiseze la loc vizibil standardele proprii in conformitate cu normele de aplicare a legii.
(3) In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, Ministerul Sanatatii si Familiei elaboreaza normele de aplicare a acesteia, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 39
Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 40
La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga art. 78, 108 si 124 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, precum si orice alte dispozitii contrare. Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 19 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.